Halloween Party

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că, dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.

În alte țări, Halloween-ul este serbat prin parade și carnavaluri.

Aflându-se pe linia dintre toamnă  şi iarnă,  Halloween-ul este un moment de sărbătoare și superstiție.

Ştim că este o sărbătoare „de import”, dar copiilor le place. De aceea nu am refuzat organizarea unui Halloween party în clasă.

Anul acesta, fetele au confecţionat păpuşi de Halloween, ajutate de Alexandra şi Viki de la Asociaţia „Prietenii tăi”.

IMG_0137 IMG_0138 IMG_0139 IMG_0142 IMG_0152 IMG_0154 IMG_0167 IMG_0168 IMG_0169 IMG_0170 IMG_0171 IMG_0172 IMG_0173 IMG_0174 IMG_0178 IMG_0179 IMG_0180 IMG_0181

IMG_0146

Băieţii, ajutaţi de Klaus, au sculptat dovleci.

IMG_0134 IMG_0135 IMG_0136 IMG_0160 IMG_0162 IMG_0163 IMG_0164 IMG_0165 IMG_0166 IMG_0175 IMG_0176 IMG_0177

A fost o zi minunată.

IMG_0150

Rotaru Finica

Profesor învăţământ primar

Liceul Teoretic „Jean Monnet”

Anunțuri

Excursie tematică- Complexul rupestru Aluniş; Herghelia Cislău

Am ajuns, în sfârşit la locuinţele rupestre, principalul obiectiv al excursiei noastre.

În nordul judeţului Buzău, la altitudini cuprinse între 650- 1100 m, se găseşte cea mai mare concentrare de locuinţe monahale din spatiul românesc. În zona Aluniş- Nucu- Fişici Ruginoasa au fost descoperite un număr mare de complexe rupestre, unele locuite din preistorie, altele folosite drept chilii de sihaştri sau amenajate ca lăcaşuri de cult creştin.

Câteva dintre aceste complexe rupestre au fost săpate în blocurile masive de stâncă pentru a se construi mici biserici sau chilii, devenind adevărate centre cu o intensă activitate religioasă creştină.

Noi am vizitat Complexul Aluniş din Comuna Colţi, localizat sub Culmea Martiriei, la o altitudine de 664 m, datând din secolul IV, evul mediu.

IMG_0024 IMG_0027 IMG_0029 IMG_0030 IMG_0031 IMG_0032 IMG_0033 IMG_0034 IMG_0037 IMG_0038 IMG_0042 IMG_0043 IMG_0044 IMG_0045 IMG_0046 IMG_0048 IMG_0050 IMG_0055 IMG_0057

IMG_0058

A urmat apoi o joacă binemeritată.

IMG_0060 IMG_0061 IMG_0062 IMG_0063 IMG_0065 IMG_0066 IMG_0067 IMG_0068 IMG_0069 IMG_0070 IMG_0071 IMG_0072 IMG_0073 IMG_0074 IMG_0075 IMG_0076 IMG_0077

Am făcut un ultim popas la Herghelia Cislău.

IMG_0111 IMG_0112 IMG_0114 IMG_0115 IMG_0116 IMG_0117 IMG_0118 IMG_0119 IMG_0120 IMG_0121 IMG_0122 IMG_0124 IMG_0125 IMG_0126 IMG_0127 IMG_0128 IMG_0129 IMG_0130 IMG_0132

La întoarcere, în autocar, reporterii fiecărei echipe au prezentat concluziile. Discuţiile finale vor avea loc în clasă, la ora „De-a arhitectura în oraşul meu”, când ne vom întâlni cu Florin şi cu Radu.

A fost o zi minunată.

??????????

Finica Rotaru

Profesor pentru învăţământul primar

Liceul Teoretic „Jean Monnet”

Excursie tematică- Muzeul Chihlimbarului; spre locuinţele rupestre

Excursia noastră s-a desfăşurat sub deviza „muncă în echipă”. Activitatea de organizare a echipelor a început la şcoală, dar a continuat în autocar, fiind ajutaţi de către Denisa, Alexandra şi Radu. Fiecare echipă şi-a desemnat reporterii şi fotografii, şi-a ales imnul, şi-a stabilit strategia de lucru. Dacă melodiile imnurilor erau cunoscute, textul a fost creat „la faţa locului”, fiind adaptat disciplinei şi obiectivelor stabilite.

DSCN4657 DSCN4658 DSCN4659 DSCN4720

Ne-am oprit la Muzeul Chihlimbarului. Ştiţi ce este chihlimbarul? Este o răşină fosilă provenită din unele specii de pin, având culoarea caracteristică galbenă ca mierea sau ca de ceară, fiind uneori brun- roşcată sau verde- negru. Se topeşte la 300 de grade Celsius, arde cu flacără, se dizolvă în diferiţi solvenţi. Am aflat care sunt cele mai cunoscute varietăţi, la ce este folosit, unde este răspândit în România. De asemenea, am aflat că în „Sala de tezaur” a muzeului Judeţean din Buzău se găseşte un bulgăre de chihlimbar de 3450 de grame, cea mai mare piesă de rumanit din lume.

DSCN4756 DSCN4757 DSCN4758 DSCN4759 DSCN4760 DSCN4761 DSCN4762 DSCN4763 DSCN4764 DSCN4765

Am continuat drumul spre locuinţele rupestre. Acum ne-am luat în serios rolurile. Am început să privim în stânga şi în dreapta, să observăm clădirile, să notăm, să facem fotografii. Bineînţeles că nu am fi ştiut exact ce să urmărim, dacă Florin nu ne-ar fi dirijat observaţiile sau dacă nu ne-ar fi dat  explicaţiile necesare.

Echipa „spaţiu şi formă” a urmărit forma spaţiului, forma dominantă a clădirilor, elementele care se repetau la faţade, diferenţa dintre spatiul urban şi cel rural.

Echipa „lumină şi culoare”a observat cum sunt afectate clădirile de soare sau de absenţa lui, ce atmosferă au clădirile datorită luminii sau culorii acestora, culoarea dominantă a zonei, culoarea care atrage atenţia.

Echipa „materiale şi texturi” nu a scăpat din vedere materialul dominant al zonei, materialele naturale şi artificiale, pe cele cu rol decorativ. Texturile le-am perceput mai puţin din autocar. Fotografii însă şi-au făcut datoria din plin.

DSCN4717 DSCN4722 DSCN4723 ?????????? DSCN4725 DSCN4726 DSCN4727 DSCN4728 DSCN4729 DSCN4730 DSCN4732 ?????????? DSCN4738 DSCN4742 DSCN4743 DSCN4744 DSCN4746 DSCN4747 DSCN4754 IMG_0078 IMG_0103

 

 

Finica Rotaru,

Profesor pentru învăţământul primar

Liceul Teoretic „Jean Monnet”

      

 

      

Excursie tematică- Vulcanii noroioşi

 Excursiile tematice  au multiple valenţe de informare şi educare a elevilor.

Dacă sunt bine pregătite, excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe.

Excursiile tematice au un rol complex în procesul instructiv- educativ: elevii  învaţă să fie receptivi în faţa frumuseţilor naturii; contribuie la completarea procesului de învăţământ prin ancorarea la mediul natural şi social explorat direct; au un conţinut mai variat şi mai complex decît lecţiile din clasă, mai atractiv, creând o atmosferă de voioşie şi veselie plină de optimism; oferă elevilor posibilitatea de a rezolva anumite probleme ivite; se formează deprinderea de a nota sistematic ceea ce li se pare interesant;  cunoştinţele dobândite pot fi valorificate în mod original, elevii exprimându- şi propriile impresii şi sentimente faţă de cele văzute; se realizează caracterul interdisciplinar al cunoştinţelor;

Noi am avut un motiv în plus: disciplina opţională „De-a arhitectura în oraşul meu”. Lecţiile despre mediul construit ne-au pus în situaţia de a ne informa în legătură cu spaţiul şi forma, lumina şi umbra, materialele şi texturile folosite. Vrând să aflăm cât mai multe informaţii, am pornit la drum. Destinaţia- Locuinţele rupestre de la Aluniş. Până acolo însă am avut şi alte obiective. Vă invităm să le cunoaşteţi.

Un prim popas a fost la vulcanii noroioşi. Aceştia reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă.

Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din straturile de argilă. În România, cea mai importantă locație este Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici din județul Buzău.

Între câteva culmi domoale şi întrerupând linia verde a peisajului, un platou larg s-a priponit straşnic de bine. Din el răsar cocoaşe galbene şi conuri albe iar din când în când, platoşe argintii se întind peste adânciturile solului arid, ca şi cum ar vrea să le acopere goliciunea. Privite de la uşoară depărtare, ondulările acestea deschise la culoare seamănă, în timp de caniculă şi secetă, cu nişte dune din desert, sau dau impresia unui peisaj selenar, cum spun majoritatea celor care au trecut pe aici şi le-au studiat. Cu toate acestea, Pâclele Mici înşeală ochiul, fiindcă sub crusta vremelnică, gâlgâiturile noroioase anunţă mlaştina neadormită. Pe timp de ploaie, solul se înmoaie, iar smârcurile iau locul pământului uscat.

DSCN4706 DSCN4665 DSCN4667 DSCN4672 DSCN4674 DSCN4675 DSCN4677 DSCN4680 DSCN4682 DSCN4683 DSCN4686 DSCN4687 DSCN4690 DSCN4692 DSCN4694 DSCN4697 DSCN4698 DSCN4702

A fost atât de frig pe platou încât a îngheţat şi sufletul din noi. Aşa că ne-am delectat cu un ceai fierbinte.

DSCN4707 DSCN4708 DSCN4709 DSCN4710 DSCN4711