Din ciclul ȘCOLAR FĂRĂ GHIOZDAN Școala Altfel, miercuri 17 mai 2017

IMG_6503

Din nou la drum, cu dorința de a ne informa în legătură cu alte meserii.

Pașii ne-au purtat spre Pepsico, programare făcută din timp de către părinții lui Răzvan. Ne-am ocupat locurile, ne-am așezat confortabil și am pornit.

DSCN7390

Am fost așteptați și conduși direct în sala de ședințe.

Ca să putem începe vizita, a trebuit să ne echipăm corespunzător și să fim instruiți în legătură cu regulile ce trebuie respectate.

Ne-am îndreptat spre fabrică. Mai întâi a trebuit sa ne spălăm bine pe mâini.

 IMG_6591

Despre ce a urmat, doar informații, deoarece nu am avut voie să fotografiem. I-am urmărit la muncă pe oamenii care trudeau, în condiții de zgomot și temperatură ridicată, pentru obținerea chipsurilor, a pufuleților,  a floricelelor de porumb.

Totul pornea din locul în care materia primă ( cartofi, mălai, boabe de porumb ) era depozitată. Am urmărit ce se întâmplă de aici și până la ambalarea produselor finite, întrebându-ne dacă vom gusta și noi din ele. Deși doamnele care ne-au însoțit ne-au explicat tot procesul de fabricație, gândul nostru era doar la mâncare. Mirosul era îmbietor. În sfârșit, am ajuns în sala unde se verifică la anumite intervale calitatea produselor și s-a produs minunea: s-au revărsat pe masa din mijloc pungile de chipsuri și de pufuleți. Cu greu am fost convinși să ieșim de acolo, deși primisem asigurarea că le vom regăsi în sala de primire. Am plecat totuși și am rezistat și unei poze de grup.

DSCN7366

Așteptările noastre au fost întrecute. În sala de ședințe ne așteptau pungile pline, pe alese. Am primit și cadouri din partea gazdelor.

Cu forțe proaspete, ne-am continuat călătoria spre Atelierul de jucării din lemn din localitatea Dascălu. Tot drumul am fost veseli, am cântat. Între timp, ni se făcuse foame. Imediat ce am ajuns la destinație, ne-am gândit să facem un picnic.

Am profitat de vremea frumoasă și ne-am jucat după pofta inimii.

Ne-am amintit însă de ce am venit aici și am urmat-o pe gazda noastră în atelier. Aici am văzut multe utilaje și am aflat cum se transformă bucățile de lemn în jucării.

Jucăriile gata confecționate ne-au fascinat. Pentru un timp, am uitat de televizor, tabletă, calculator, telefon, jocuri și ne-am bucurat de tot ce ne-a fost pus la dispoziție.

Stimați părinți, nici nu bănuiți câtă bucurie le-au produs copiilor aceste jucării, aparent banale. Pozele sunt grăitoare.

Am plecat apoi la școala din localitate unde s-a desfășurat atelierul de pictură. Erau pregătite pentru noi căsuțe din lemn pe care le-am colorat.

Bineînțeles că și căsuțele au fost ale noastre. Bucuroși, ne-am îndreptat către autocar și am pornit spre casă, convinși fiind că orice meserie este importantă și că, uneori, fericirea stă în lucruri mărunte.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au făcut ziua frumoasă: părinți, gazde, șofer. Din suflet îi mulțumim Mădălinei de la Asociația Prietenii Tăi care ne-a însoțit peste tot, ne-a ocrotit, ne-a îndrumat, ne-a ajutat.

DSCN7380

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: