Când părinții se implică…(3)

IMG_8635

Activitatea de azi m-a dus cu gândul la copilărie. Mi-am amintit că niciodată nu am avut un brad împodobit. Singura casă din sat unde se împodobea bradul era cea a primarului de atunci al comunei, om important din satul meu și o spun cu mândrie. Nu știu de unde îl aducea pentru că în pădurile ce înconjoară satul nu erau brazi.

Am acceptat cu plăcere imensă defășurarea atelierului de azi, activitate pregătită tot din inițiativa și cu participarea părinților.

Vedeta zilei a fost bradul.

IMG_8546

Pe lângă lucrurile cunoscute de toată lumea,  din prezentarea făcută cu atâta minuțiozitate de către doamna Anișoara Badea, am aflat lucruri pe care nu știam că nu le știu.

Primul brad de Crăciun care a fost împodobit în modul în care îl cunoaștem astăzi și adus în casă,  a fost în secolul XVI, în Germania.

Povestea spune că, un preot german, Martin Luther, se întorcea acasă în noaptea de Crăciun.  Mergând prin pădure și privind în sus spre cer, a văzut stelele care străluceau printre ramurile copacilor. Lumina lor i-a amintit de Iisus. Ajuns acasă, a povestit copiilor lui și împreună au decorat un brad în care au pus lumânări în locul stelelor.

Cu toții am fost numai ochi și urechi, nu cumva să ne scape vreo informație.

De asemenea, am aflat că există un conifer, prezent pe malul lacurilor din parcurile bucureștene care își schimbă culoarea frunzelor toamna și își pierde coroana iarna . Acesta este chiparosul de baltă.

Ne-am amintit și de Moș Crăciun și de spiridușii lui.

Dar am avut și noi spiridușele noastre.

IMG_8656

În continuare, am aflat că primii brazi de Crăciun au fost împodobiți cu turtă dulce și mere învelite în aur. ( Le povestisem eu elevilor mei despre nucile și merele poleite pe care le agățau oamenii în brad în locul globurilor de azi, precum și de lumânările prinse de crengile bradului în locul instalațiilor). În vârful bradului s-a așezat inițial o reprezentare a lui Iisus,  care apoi a fost înlocuit de un înger. Astăzi se folosește pentru decorarea vârfului bradului o stea care amintește de povestea magilor. Sigur o știți!

A sosit momentul să aflăm informații despre turta dulce.  Aceasta se prepară folosind ghimbir, cuișoare, scorțișoară, nucșoară. Ghimbirul este rădăcina unei plante originară din sudul Asiei si India. Are proprietăți terapeutice fiind  folosit încă din Evul Mediu pentru  tratamentul indigestiilor.

IMG_8559

Turta dulce se vindea în farmacii și mănăstiri.

Ne-am încântat privirea cu diferite forme de turtă dulce, care mai de care mai frumos colorate.

Nu putea să lipsească tocmai căsuța din turtă dulce din poveste. Ne-am amintit-o și pe asta!

IMG_8560

Acestea fiind spuse, am trecut la prima parte a atelierului de azi, la decorarea steluțelor și a oamenilor de zăpadă din turtă dulce. Dacă trăgeai cu coada ochiului, îi vedeai pe năzdrăvanii care nu rezistau tentației de a duce la gură tuburile ce conțineau coloranții.

De mii de ani oamenii au folosit crenguțe de brad pentru  a-și decora casele în timpul sărbătorilor de iarnă. Am realizat și noi câte un aranjament.

Doamna Petra Pădure ne-a oferit indicațiile necesare.

Cu puțin ajutor primit din partea mămicilor prezente, ne-am descurcat de minune.

Avem cu ce să ne mândrim!

Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat direct sau ne-au însoțit cu gândul și au regretat că nu au putut să fie de față.

mult. inima

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

 

Reclame

Când părinții se implică (2)

IMG_8435

Bunele practici trebuie continuate. Așteptarea lui Moș Nicolae a adus împreună copii, mămici sau  bunici, cu dorința de a confecționa cizmulița pentru cadouri.

Mai întâi am ascultat Legenda lui Moș Nicolae.

Am trecut la treabă, la început mai temători parcă. Aveam tiparul, dar era greu de decupat. Aveam mesele pline de materiale, dar parcă nu știam ce trebuie să facem cu ele.

Așa că au intrat mămicile în acțiune.

„Ce facem, suratelor? Trebuie să le sărim în ajutor! Cum să se descurce ei singuri?”

IMG_8365

„Parcă singur nu m-aș pricepe!…”

IMG_8357

„Fata mea se descurcă!!!”

IMG_8364

„Merge și de unul singur!”

Parcă tot cu mama, cu bunica, cu sora mai mare este mai bine!

Lucram de zor și ascultam „Cântecul ghetuțelor”.

Gata! Priviți ce minunății am creat!

Nu i-am uitat nici pe cei care nu au venit azi la școală, fiind bolnavi. Am lucrat și pentru ei.

Veseli, nevoie mare!

„Mânca-i-ar mama, frumoși mai sunt! Și ce-au lucrat!!!”

Cum să nu te bucuri când îi vezi împreună!

De multă vreme nu am văzut atâta implicare, atâta emoție și bucurie, atât pe chipurile copiilor, cât și pe cele ale adulților. Nici nu-ți dădeai seama cine este mai mândru, mai fericit.

Cu siguranță, copiii se vor bucura foarte tare când vor intra mâine în clasă.

Vă mulțumesc pentru că și de data aceasta ați răspuns PREZENT!

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

Și profesorii au fost elevi

 

Mereu le spun elevilor mei că nu m-am născut învățătoare.

Am fost un copil obișnuit care a văzut lumina zilei într-un vechi sat de răzeși, pe care l-aș descrie precum Ion Creangă ca fiind un sat „întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti hora, dar și suveica…”.

Eram precum Smărăndița: ” o zgâtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întreceam mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii”.

Grădinița și cursurile școlii primare le-am urmat în satul natal.

 

Am început școala gimnazială în județul Iași și am finalizat-o la mine în comună- Tăcuta, Județul Vaslui.

 

Încă din grădiniță mi-am dorit să învăț copiii, așa cum făcea doamna educatoare Rodica Popa. Așa se face că, în 1974, am plecat la Bârlad cu marea dorință de a urma cursurile   Liceului Pedagogic. Deși nu-mi dădea nimeni nicio șansă, am reușit și timp de patru ani am fost elevă la Liceul Pedagogic „Alexandru Vlahuță”.

 

În 1978, m-am întors în satul meu ca tânără învățătoare, demnă urmașă- zic eu- a altor consăteni.

20953287_1495146517244141_6561099749192520853_n

Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la înființarea școlii din comuna Tăcuta, Județul Vaslui- Școala Gimnazială Sfântul Andrei, sărbătoare la care am avut onoarea să fiu invitată de către domnul director Lucian Iftene.

IMG_8214

O primire caldă, așa cum știu românii să facă: am fost întâmpinați cu pâine și sare de către doi elevi frumoși îmbrăcați în minunate costume naționale.

IMG_8207

Prilej de reîntâlnire cu domnii profesori, cu foști colegi, cu foști elevi.

Cu deosebită emoție am trecut pragul clasei în care am învățat și m-am așezat în bancă. Alt mobilier și alte condiții: apă curentă, mobilier modular, supraveghere video, mijloace de învățământ moderne, laborator de informatică…

IMG_8297

Elevii școlii au prezentat un program artistic înălțător pe scena căminului cultural din comună. Au recitat, au cântat dumnezeiește cântece patriotice demult uitate de unii (eram cu o zi înainte de 1 Decembrie ), de-mi venea să merg lângă ei pe scenă, au dansat.

Ne-am întors la școală. Mai întâi, s-a adus un omagiu celor care au slujit școala și au trecut la cele veșnice.

IMG_8244

A urmat înmânarea diplomelor de excelență și de  onoare, prilej de a afla de la cei prezenți despre realizările lor: profesori și foști elevi.

Nu putea să lipsească tortul aniversar.

IMG_8284

A fost o zi minunată. La realizarea activității și-au adus contribuția cadrele didactice ale școlii, coordonate de inimosul director, numărul celor implicați fiind cu mult mai mare.

Nu pot decât să mulțumesc și să doresc Școlii Gimnaziale „Sfântul Andrei” din Comuna Tăcuta, Județul Vaslui un sincer și călduros „La mulți ani!” și multe realizări mai departe.

Elevul prezentator spunea la un moment dat că profesorii deschid ușa școlii, dar elevii trebuie să intre.

Continui și spun că ușile școlilor au fost, sunt și vor fi mereu deschise pentru dragii noștri învățăcei. Nu le rămâne decât să pășească cu încredere și cu dorința vie de a sorbi din cupa plină a înțelepciunii.

24294031_1571385822969417_364010258996214733_n

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet