Cum se scrie o carte…

IMG_7644.JPG

Chiar, cum se scrie o carte? Simplu de aflat.

Mai întâi, le recomanzi elevilor clasei aII-a să citească o lectură: „Copacul poveștilor” de Bucur Milescu.

Aici ne împotmolim: unde găsim povestea? La bibliotecă!!!? Nici vorbă de așa ceva. Căutăm pe internet!!! Nu există. Ar fi ceva, dar…descărcarea costă. Nu e gratis ca de la doamna învățătoare.

Mai are cineva vreo idee? Desigur! La librărieeee!!!

Dacă ai norocul să existe niște părinți inimoși, da, la librărie.

Și surpriză!!! Aud la telefon:

–„Doamna învățătoare, am găsit carteaaa!!! Și nu doar atât. Ne-am întâlnit chiar cu autorul! Ați fi de acord să stabilim o întâlnire cu dumnealui? Este de acord să vină la noi în clasă.”

Poți refuza asemenea ofertă? Câți dintre noi au ocazia să întâlnească autorul unei cărți și să stea de vorbă cu dumnealui?

Și a venit „domnul scriitor” la noi în clasă. Surprizele nu încetează. Mai întâi scoate din geanta dumnealui câteva cutii cu bomboane. Apoi aflăm că, de fapt, numele adevărat este Vasile Poenaru: poet, scriitor pentru copii, profesor de limbi străine, lexicograf, editor. Apoi, mai scoate dumnealui câte o fișă pentru fiecare, cu o poveste.

M-a uns pe suflet, pentru că i-a pus pe copii la treabă imediat: să citească povestea și să sublinieze cuvintele necunoscute.

Să-l fi văzut pe dumnealui la treabă, când a început să le explice piticilor cuvintele. Așa-i trebuie dacă folosește cuvinte grele. Ce, noi suntem dicționar?

Copiii sunt curioși și vor să știe multe. Și au început întrebările:

–De când ați început să scrieți?

–Cum ați ales titlul cărții?

–De unde v-ați inspirați să scrieți povestea…dar povestea…?

–Ce a fost cel mai greu? Dar cel mai ușor?

–Nu vă vine uneori să schimbați ceva în poveste?

–Întâlnirea de azi, cu noi, poate fi sursă de inspirație pentru o carte?

Și uite așa au curs întrebările.

Am aflat că domnul scriitor citea deja la vârsta de 3 ani. La 4 ani avea știa foarte multe lucruri interesante despre care nu aflaseră mulți adulți. În clasa a II-a, când a trebuit să scrie rezumatul unei povești, s-a trezit scriind câteva versuri și așa s-a născut prima poezie. La 14 ani i s-a publicat prima carte. Deși visa să devină astronaut, apoi mare fizician, pașii i-au fost îndrumați de către domnul Petre Ghelmez către literatură. Și luând câte puțin „din vedere, din auz, din putere, din bunătate și omenie”, au apărut rând pe rând celelalte cărți.

Discuții aprinse, ce mai, ca de la copil la scriitor!

Au urmat autografele.

N-a plecat de la noi decât după ce a promis că revine. A pus însă o condiție: să aibă copiii poezii, povești, povestiri scrise de ei. Ne-a invitat la editură și ne-a promis sprijin în editarea unui jurnal al clasei. Ne-a sugerat chiar să realizăm o revistă. Poate reușim, cine știe unde stau ascunși viitorii scriitori?

IMG_7648 - Copie

Finica Rotaru

Profesor pentru îvățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

Anunțuri

Din ciclul ȘCOLAR FĂRĂ GHIOZDAN Școala Altfel, miercuri 17 mai 2017

IMG_6503

Din nou la drum, cu dorința de a ne informa în legătură cu alte meserii.

Pașii ne-au purtat spre Pepsico, programare făcută din timp de către părinții lui Răzvan. Ne-am ocupat locurile, ne-am așezat confortabil și am pornit.

DSCN7390

Am fost așteptați și conduși direct în sala de ședințe.

Ca să putem începe vizita, a trebuit să ne echipăm corespunzător și să fim instruiți în legătură cu regulile ce trebuie respectate.

Ne-am îndreptat spre fabrică. Mai întâi a trebuit sa ne spălăm bine pe mâini.

 IMG_6591

Despre ce a urmat, doar informații, deoarece nu am avut voie să fotografiem. I-am urmărit la muncă pe oamenii care trudeau, în condiții de zgomot și temperatură ridicată, pentru obținerea chipsurilor, a pufuleților,  a floricelelor de porumb.

Totul pornea din locul în care materia primă ( cartofi, mălai, boabe de porumb ) era depozitată. Am urmărit ce se întâmplă de aici și până la ambalarea produselor finite, întrebându-ne dacă vom gusta și noi din ele. Deși doamnele care ne-au însoțit ne-au explicat tot procesul de fabricație, gândul nostru era doar la mâncare. Mirosul era îmbietor. În sfârșit, am ajuns în sala unde se verifică la anumite intervale calitatea produselor și s-a produs minunea: s-au revărsat pe masa din mijloc pungile de chipsuri și de pufuleți. Cu greu am fost convinși să ieșim de acolo, deși primisem asigurarea că le vom regăsi în sala de primire. Am plecat totuși și am rezistat și unei poze de grup.

DSCN7366

Așteptările noastre au fost întrecute. În sala de ședințe ne așteptau pungile pline, pe alese. Am primit și cadouri din partea gazdelor.

Cu forțe proaspete, ne-am continuat călătoria spre Atelierul de jucării din lemn din localitatea Dascălu. Tot drumul am fost veseli, am cântat. Între timp, ni se făcuse foame. Imediat ce am ajuns la destinație, ne-am gândit să facem un picnic.

Am profitat de vremea frumoasă și ne-am jucat după pofta inimii.

Ne-am amintit însă de ce am venit aici și am urmat-o pe gazda noastră în atelier. Aici am văzut multe utilaje și am aflat cum se transformă bucățile de lemn în jucării.

Jucăriile gata confecționate ne-au fascinat. Pentru un timp, am uitat de televizor, tabletă, calculator, telefon, jocuri și ne-am bucurat de tot ce ne-a fost pus la dispoziție.

Stimați părinți, nici nu bănuiți câtă bucurie le-au produs copiilor aceste jucării, aparent banale. Pozele sunt grăitoare.

Am plecat apoi la școala din localitate unde s-a desfășurat atelierul de pictură. Erau pregătite pentru noi căsuțe din lemn pe care le-am colorat.

Bineînțeles că și căsuțele au fost ale noastre. Bucuroși, ne-am îndreptat către autocar și am pornit spre casă, convinși fiind că orice meserie este importantă și că, uneori, fericirea stă în lucruri mărunte.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au făcut ziua frumoasă: părinți, gazde, șofer. Din suflet îi mulțumim Mădălinei de la Asociația Prietenii Tăi care ne-a însoțit peste tot, ne-a ocrotit, ne-a îndrumat, ne-a ajutat.

DSCN7380

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

Din ciclul ȘCOLAR FĂRĂ GHIOZDAN- Școala Altfel, marți 16 mai

IMG_6378

Am început „ziua de lucru” în clasă. Ne-am împărțit pe grupe și am trecut la treabă având o țintă precisă: să realizăm paginile Cărții uriașe cu titlul Primăvara. De fapt, azi am desenat.

Urmeză să atașăm pe fiecare pagină uriașă lucrările noastre realizate la ora de CLR.

Am avut parte de o surpriză. Mama lui Teofil a invitat o doamnă profesoară de japoneză, întoarsă recent din Japonia.

După ce am făcut cunoștință, am învățat câteva forme de salut: ohayo gozaimas(u)!= bună dimineața!; kon nichi wa!= bună ziua!; kon ban wa!= bună seara!

Apoi, am văzut multe poze făcute chiar de doamna profesoară și am aflat foarte multe informații.

Japonezii nu dorm în pat, ci jos, pe o saltea (tatami) și se învelesc cu o păturică. Pe pereți sunt multe picturi reprezentând peisaje.

P1040794

În lunile mai- iunie, în Japonia plouă foarte mult. Când oamenii merg la cumpărături, există suporturi speciale în care își lasă umbrelele, fără ca cineva să le ia de acolo.

P1040806

Am văzut o pagodă- o parte dintr-un templu- modelul fiind preluat din China.

P1040809

În Japonia, există un soi de cireși care nu fac fructe ( sakura ), dar au flori foarte frumoase. La prognoza meteo se anunță în ce zonă au înflorit. Florile se păstrează cam 7- 10 zile. În această perioadă, japonezii își iau liber și admiră cireșii înfloriți- hanami ( hana= floare, mi= a privi).

P1040824

Angajații au la prânz, o oră,  pauză de masă. În acest timp merg în parc sau fac sport.

P1040937

La serviciu sau la școală, le este permis oamenilor și copiilor să doarmă 10- 15 minute.

P1050285

Am admirat vitrinele cu mâncare sau cu înghețată. Curios este că preparatele sunt din plastic, pentru a vedea cum arată ceea ce vei comanda.

Un alt lucru curios pe care l-am văzut este o poartă celebră, aflată la intrarea într-un templu. După cum este fluxul sau refluxul, poarta se vede pe mal sau în apă.

Numărul pozelor și al informațiilor primite este mult mai mare, dar mă opresc aici.

Următoarea activitate de azi a fost vizita la Digi TV. Tatăl Biancăi ne-a înlesnit acest lucru. S-au mobilizat mulți părinți și bunici care ne-au urcat în mașini și ne-au adus la destinație.

Curioși și emoționați am pășit pe holurile televiziunii.

Primul popas a fost la cabina de machiaj. Le-a plăcut mai ales fetelor, dar li s-a spus că sunt prea mici.

Am fost apoi în vizită la Digi Sport.

Postul Digi Actualități l-am admirat doar de la înălțime deoarece era o transmisie în direct.

La Pro FM ne-a întâmpinat cu mare bucurie George Vintilă.

Am trecut și pe la studioul virtual.

Ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre care ne-au răsfățat. La plecare am primit baloane.

Cu siguranță, azi am învățat multe lucruri.

Sayonara! La revedere!

IMG_6483 - Copie

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

EUROPEAN VILLAGE 2

IMG_6317

12 mai 2017- zi de mare sărbătoare în liceul nostru. Am serbat Ziua Europei și Zilele liceului.

Nu am vrut să intrerupem o tradiție începută, dimpotrivă, evenimentul a fost  inclus cu titlul de Concurs în Calendarul Activităților Educative Municipale al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, Domeniul cultural- artistic, Culturi și civilizații.

Prin programul de activități, ne-am propus să promovăm diversitatea europeană, multiculturalismul, toleranța, precum și valorile românești în cadrul familiei europene.

Vrem să fim cunoscuți așa cum suntem de fapt noi, cei din Jean Monnet: implicați, creativi, entuziaști, sufletiști, uniți în tot ceea ce facem, de la clasele pregătitoatre până la clasele aXII-a, alături de profesori, părinți, bunici prieteni.

Dacă, întâmplător, ai fi intrat în curtea liceului pe la ora 8, nu ai fi bănuit nici pe departe ce urma să se întâmple.

Iediat însă a început agitația.

Treptat, curtea școlii a început să se transforme, pentru o zi, într-o variantă în miniatură a Uniunii Europene.

Prin tragere la sorți, fiecare clasă a reprezentat o țară din Uniunea Europeană. Dacă anul trecut am reprezentat cu mândrie România, anul acesta am contribuit la crearea spațiului ce a reconstituit varianta în miniatură a UE, amenajând un stand despre Spania, implicându-ne în activități artistice, gastronomice, și nu numai.

Am participat mai întâi la Expoziția de postere, picturi, afișe cu tema: Europa prin ochii copiilor sau România în familia europeană.

În timp ce noi repetam momentul artistic, părinții și bunicii, care ne-au fost alături pe parcursul întregii zile, au amenajat standul.

În sfârșit, eram pregătiți pentru deschiderea oficială a activității.

IMG_6272

Ne-am luat rolul în serios și am venit și noi la stand. Am adresat întrebări celor care ne-au vizitat standul, am acordat viza Spaniei pe pașaportul celor care au răspuns corect, am vizitat și noi alte standuri.

Mai era nevoie și de puțină destindere.

A urmat momentul nostru artistic. Sub îndrumarea doamnei profesoare Mari Ion, am pregătit un dans spaniol.

Am participat la parada costumelor tradiționale, apoi la concursul de gastronomie.

Nu am lipsit nici de la flash- mob.

IMG_6293

Dar tot ce este frumos are și un sfârșit.

Toți cei care au vizitat standurile, care au răspuns la întrebări, au primit și diplomele meritate.

IMG_6316

A urmat festivitatea de premiere. Ne-am numărat și noi printre câștigători. În afara diplomelor, am primit și un dicționar pe care îl vom folosi la orele de CLR.

Ne-am simțit minunat. Sperăm că am contribuit și noi la promovarea imaginii școlii și așteptăm cu nerăbdare European Village 3.

Eu le mulțumesc elevilor, părinților și bunicilor care au făcut ca această zi să rămână de neuitat.

tot eu - Copie

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

București

În lumea pâinii

IMG_5854

La inițiativa celor de la Asociația Prietenii Tăi, am vizitat Fabrica de pâine Vel Pitar.

Am pornit la drum cu ajutorul unui autocar asigurat de către prietenii noștri, însoțiți de Cristi și Claudiu.

IMG_5812

Am fost întâmpinaţi de către ghidul nostru, domnul Petrișor, care ne-a oferit multe informații.

Pentru că un profesor trebuie să fie cât mai informat, am ținut neapărat să aflu Povestea numelui vel pitar. La sfârșitul secolului al XIV-lea,  este atestat documentar dregătorul Vel Pitar, care era “pus peste pitari și îngrijea să se găsească făină și să se coacă în fiecare zi pâine proaspată pentru domn, curteni și oștire” ( Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae).  Atribuțiile sale le completau pe cele ale jitnicerului, responsabil cu strângerea și depozitarea grânelor, dar și pe cele ale stolnicului, care degusta bucatele înainte de a le trimite la masa domnească.

În acele vremuri, domnitorii Țărilor Române erau înconjurați de boieri cu roluri importante în buna desfașurare a activității Curții Domnești și a oștirii, pitarul având grijă ca pâinea să fie îndestulătoare și pe placul familiei domnitoare.

De dimineața până seara, pitarul aproviziona Palatul Voievodal cu pâine proaspătă, care era adusă înaintea lui Vodă pe talgere și farfurii numai de aur și argint, acoperită cu șervete pentru a nu se răci. Când se înfățișa la domnie, pitarul venea îmbrăcat în haine scumpe și se încingea cu brâu de mătase, semn al prețuririi de care se bucura.

Grupul Vel Pitar preia aceste tradiții ale pâinii bine facute, ale satisfacerii gusturilor celor mai pretențioase pentru a aduce bucate alese la mesele romanilor.

Apoi, domnul Petrișor  s-a asigurat că noi cunoşteam regulile de bază ce trebuie respectate pe parcursul vizitei.

Primul lucru, înainte de a ne fi permis accesul în fabrică, a fost echiparea cu halate şi bonete de unică folosinţă, întrucât aveam să intrăm în contact direct cu ingredientele pâinii. Am fost de asemenea avertizaţi că temperatura în interior avea să fie foarte ridicată.

Toate formalităţile fiind îndeplinite, am pornit la drum prin fabrică.

Cea dintâi încăpere vizitată a fost sala de frământat, unde se prepară maiaua, care în amestec cu o cantitate mai mare de făină formează aluatul, ingredientele de bază se amestecă cu altele, specifice fiecărei reţete în parte. Am văzut cum sa frământă aluatul în malaxoare.

Apoi ne-am îndreptat spre sala de coacere, loc în care pâinea capătă forma şi masa cerute. O serie de maşini automatizate transformă şi dozează masa diformă de aluat în pâini de gramaje diferite. Ne-a fost explicat faptul că, dacă un produs nu cântăreşte cât trebuie acesta este automat îndepărtat din circuit, mijloacele tehnologice de care dispune fabrica fiind avansate. După ce modelarea ia sfârşit, este necesar un timp de dospire într-un spaţiu special amenajat care îndeplineşte anumite condiţii de temperatură şi umiditate. În urma acestui proces nu mai rămâne decât coacerea în cuptoare de capacitate mare. Urmează trecerea prin spira de răcire, apoi în secţia de ambalare.

Vel Pitar este liderul pieţei româneşti a produselor de panificaţie și morărit şi un jucător important în domeniul producţiei şi distribuţiei de cozonac, specialităţi de cofetărie şi produse de patiserie.

Produsele sunt realizate cu pasiune și profesionalism, pentru a satisface nevoile tuturor clienților.

Vel Pitar investeşte în permanență în obţinerea unor produse sănătoase, care au drept caracteristici definitorii valoarea nutritivă ridicată şi un conţinut bogat în ingrediente cu rol benefic asupra organismului.

Ne-am convins de acest lucru atunci când am fost serviți cu cornuri abia scoase din cuptor. Cu mare bucurie am primit și bucățile de pâine oferite de domnul Petrișor.

La întoarcerea în vestiarul vizitatorilor, am primit câteva intrebări în legătură cu ceea ce am aflat despre fabricarea pâinii. Doi dintre noi care au fost mai rapizi cu răspunsurile, Marta și Ianis Ringhiopol, au primit câte un tricou.

A urmat partea cea mai atractivă și cea mai așteptată de noi: atelierul micului brutar. Ne-am așezat la măsuțe, am primit aluat și instrumente de lucru și am modelat pâinici de diferite forme.

Iată-ne lucrând cu spor.

În mânuțele noste, aluatul a început să capete diferite forme.

Le-am pus în punguțe, le-am luat acasă, iar unii chiar le-am bagat la cuptor.

Am plecat nu înainte de a primi surprizele pregătite special pentru noi: câte un magnet cu poza clasei noastre, câte un flyer care ne permite înscrierea la concursul prin care se poate câștiga o vizită la Disneyland Paris și câte o pungă cu produse marca vel pitar.

IMG_5822.JPG

 Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

 

Proiectul Christmas around the World

eu si fetele.jpg

Un nou proiect al școlii. Din nou la muncă. Misiune deloc ușoară. Nu este la îndemâna oricui „să sărbătorească Crăciunul în Hawaii”. Dar nu ne-am descurajat și am trecut la treabă.

Mai întâi ne-am informat. Statul Hawaii, situat în Oceanul Pacific, este al 50-lea stat al Statelor Unite ale Americii. Este format din 8 insule principale și 124 de ostroave, recife și bancuri de nisip.  Clima este tropicală,  existând două sezoane:  unul uscat ( mai- octombrie ) și unul ploios ( noiembrie- aprilie). Cel mai mare oraș este Honolulu, care este și capitala. Limba oficială o reprezintă hawaiiana și limba engleză.

Locuitorii sărbătoresc în mod oficial Crăciunul din 1820. Perioada respectivă se suprapunea peste „Makahiki”, o sărbătoare tradițională străveche. Pe durata a 4 luni, conducătorii organizau mese festive, jocuri și concursuri publice, fiind interzis orice conflict.

„Mele halikimaka!” este urarea de „Crăciun fericit!”, o traducere fonetică a expresiei englezești „Merry Christmas!”, adaptată într-o versiune mai ușor de pronunțat în limba lor.

Moș Crăciun ( Kanakaloka ), moșul rorofei cu plete albe, uneori puțin bronzat, vine plutind pe valurile oceanului, pe o canoe fermecată trasă de delfini.

Cunoscând toate acestea, cu ajutorul părinților am pregătit clasa de sărbătoare ( ce-i drept, mai mult părinții ).

Masa de Crăciun constă într-un picnic servit împreună cu familia în curte sau pe plajă. Noi am servit-o în clasă. Îi mulțumim doamnei Ioana Flangea pentru preparatele tradiționale.

sucuri

La petrecere, oamenii cântă colinde în hawaiiană sau engleză, fiind acompaniați la „ukulele ” ( instrument specific ) și se dansează tradiționalul „hula”.

Am pornit și noi petrecerea.

fete-rama

A fost o zi minunată. Toți cei care ne-au vizitat au fost de-a dreptul încântați. Le mulțumim mult părinților.

cu-irina-copie

Finica Rotaru

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

Serbare școlară „Eu sunt Moș Crăciun”

img_4320

„Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de călăuză a celor mai curate și mai pline de energie mlădițe”. ( D. Almaș)

Serbările școlare ne oferă prilejul să-i învățăm pe copii să respecte obiceiurile și tradițiile  în care s-au născut, să le sădim în suflet elemente definitorii ale identității neamului, să-i ajutăm să cunoască tradițiile din cele mai vechi timpuri și cum au dăinuit ele peste ani.

Contribuția copiilor la pregătitea și organizarea serbării trebuie privită prin prisma dorinței acestora de a oferi ceva deosebit spectatorilor: înălțare sufletească, satisfacție și plăcere, emoție.

Reușita spectacolului produce ecou în rândul celor prezenți în sală, iar reacția acestora îi determină pe micii artiști să dea tot ce pot ei mai bine și mai frumos.

Voi face referire la serbarea noastră tematică organizată cu prilejul sărbătorilor de iarnă.Totul a început după ce l-am cunoscut pe Andrei.img_3981

El este Andrei Vizitiu, fost elev al liceului nostru, un tânăr actor de la clasa regretatului Adrian Pintea.

Când i-am spus că vrem să ne ajute să pregătim serbarea, ne-a și dat temă de lucru. Nu a vrut să preluăm o scenetă, ci să creăm una împreună. Așa a luat naștere spectacolul „Eu sunt Moș Crăciun”.  Nu ne-a fost deloc greu să învățăm textul, deoarece l-am creat noi, iar interpretarea artistică a fost realizată cu o mare bucurie și cu plăcerea de a prezenta sceneta noastră. Și rolurile au fost alese împreună, fiecare copil având locul lui bine definit pentru a se simți parte integrantă a colectivului, conștient că și de participarea lui depinde reușita serbării.

Acțiune se petrece într-o iarna fără zăpadă, în care Moș Crăciun nu a vut timp să pregătească cadourile copiilor. El a cerut ajutorul spiridușilor. Aceștia au chemat-o pe Crăiasa Zăpezii să aducă zăpada, apoi au pregătit cadourile. Îngerașii au împodobit bradul și au cîntat colinde. Până la urmă a sosit și Moș Crăciun, iar spiridușii l-au ajutat să împartă cadourile tuturor copiilor.

Repetițiile ne-au impulsionat în mod favorabil, ne-au oferit prilejul să realizăm  momente de înălțare sufletească.

Iată-ne în ziua spectacolului. Mămicile grijulii se asigură că suntem pregătiți pentru a urca pe scenă.

img_3967

Am deschis spectacolul cu cântecul „Iarna”.

Prezentarea a făcut-o Amalia, frumoasa Crăciuniță.

img_3995

A fost rândul spiridușilor și al Crăiesei Zăpezii.

A urmat Eric, renul lui Moș Crăciun.

Ne-au încântat cu gingășia lor fetele din rolul îngerașilor.

În final are loc întâlnirea fetiței cu Moș Crăciun.

La sfârșit, am fost cu toții mulțumiți. Ne-am bucurat de aprecierile spectatorilor, dar și de cele ale lui Andrei.

Pentru copii, acum a început adevărata petrecere. I-a bucurat foarte mult sosirea spiridușului lui Moș Crăciun.

Dar cel mai mult s-au bucurat de intrarea lui Moș Crăciun în scenă.

Ne-am simțit cu toții minunat. Am înțeles că serbarea evaluează talentul, munca și priceperea întregului colectiv de elevi, dar și de părinți și transfofrmă în plăcere și satisfacție străduința tuturor și a fiecăruia în parte.

img_4083-copie

FINICA ROTARU

Profesor pentru învățământ primar

Liceul Teoretic Jean Monnet

Previous Older Entries