De-a arhitectura în oraşul meu: Mediul construit, oglinda comunităţii- organizarea echipelor

Astăzi a fost cea de-a doua întâlnire cu Florin.

Nu ne-am mirat cand l-am văzut, deoarece şi pe noi ne anunţase de ora trecută să avem în sacoşă un pantof diferit de cel cu care vom veni la şcoală. Aşa că ne-am încălţat şi noi.

Noi am stabilit o regulă: să aducem cu toţii pantoful drept. Spre surprinderea noastră, am văzut că Florin avea „pantoful stâng”.

Din discuţiile purtate pe tema pe care am avut-o de pregătit, am înţeles că noi suntem o comunitate şi că trăim în acelaşi loc, avem aceleaşi obiceiuri  avem aceleaşi reguli de viaţă. Am observant că unii dintre noi aveau un pantof adecvat spaţiului public, alţii un „papuc”, potrivit interiorului casei; la unii se potrivea perfect „pantoful” adus cu îmbrăcămintea, la unii… nici vorbă de aşa ceva. Aşa am ajuns la concluzia că mediul construit este oglinda comunităţii şi că oamenii sunt cei care dau forma acestuia.

Am fost ajutaţi să conştientizăm faptul că toţi ne putem aduce contribuţia la activitatea de proiectare , acesta fiind o activitate de echipă. Aşa că am trecut la formarea echipelor de lucru, asumându-ne diferite roluri în activitatea de proiectare a clădirilor şi a spaţiilor dintre ele.

 

 

 

 

 

Mai exact, am avut în vedere interiorul casei, exteriorul ei şi spatiul din afara proprietăţii.

După ce ne-am ales reprezentanţii comunităţii, am început să dăm formă mediului construit, enumerând o serie de lucruri care am considerat noi că sunt necesare.

A fost rândul lui Florin să ne ajute să înţelegem mai bine cât de importante sunt lucrurile la care ne-am gandit. Am aflat că unele lucruri sunt absolut necesare, altele sunt de placere;  că este bine să începem cu cele mai importante pentru comunitate, apoi să le introducem pe celelalte; să ţinem cont de timpul pe care îl petrecem acolo. Apoi am fost orientaţi spre lucrurile care ar fi trebuit să mai fie pe listă şi le-am omis. Va trebui să le adăugăm până ora următoare şi să motivăm prezenţa lor pe listă.

A fost ceva nou pentru noi, dar o experienţă plăcută şi utilă.

Abia aşteptăm continuarea.

Finica Rotaru

Profesor pentru învăţământul primar

Liceul Teoretic „Jean Monnet”

Gânduri la început de an şcolar 2014- 2015

Se ştie că specialitatea copiilor este vacanţa. Nimeni nu este absent, nimeni nu este trist, pentru că vacanţa înseamnă, în primul rând, odihnă, relaxare, dar şi împletirea acestora cu diferite activităţi acasă, la bunici, în tabere,… Oricât ar fi de mare vacanţa mare, tot ne pare rău când se termină.

Dar, nu avem ce face, ne luăm inima în dinţi şi ghiozdanul în spate şi ne îndreptăm spre şcoală.

Prima la lecţie- doamna învăţătoare care a venit mai devreme din concediu pentru a pregăti primirea noastră. Doar asta face de 36 de ani!

Se bucură de fiecare data visând la clipa revederii, la chipurile copiilor care vor iradia de fericire atunci când vor vedea învechitul, dar căldurosul şi părintescul „Bine ati venit!”, la exclamaţiile scoase în faţa noului desen de pe tablă.

Mi s-a umplut sufletul de bucurie atunci când v-am văzut adunaţi pentru câteva momente în careu, căutându-vă unii pe alţii din priviri, primind în mijlocul vostru noii colegi.

Cu emoţia adunată de-a lungul trecerii anilor, dar mereu tânără, am trait alături de voi bucuria primirii copiilor din clasele pregătitoare.

Ati mai crescut cu un an. Ce mari v-aţi făcut! Şi aşteptările de la voi sunt altele, dar totul stă în puterile voastre, mai exact ale noastre. Cu elanul caracteristic copilăriei, puteţi să faceţi adevărate minuni în acest an şcolar.

Nu uitaţi că, pe lângă descifrarea literelor, a definiţiilor şi a regulilor, şcoala este locul unde încercăm să ne pregătim pentru viaţă: să fim punctuali, disciplinaţi, ordonaţi, responsabili, să fim toleranţi, să colaborăm, să acordăm atenţie ţinutei personale. În toate trebuie să existe nota personalităţii voastre, adevăratele valori umane.

Nu uitaţi că există un etalon al tuturor acţiunilor noastre: simţul măsurii în tot ceea ce ne stă în faţă în acest an şcolar! El disciplinează, ordonează, echilibrează.

Şi nu în ultimul rând, nu uitaţi că aveţi alături un partener de nădejde: doamna învăţătoare!

Bine aţi venit la întâlnirea cu şcoala! Succes!

Finica Rotaru

Profesor pentru învăţământul primar

Liceul Teoretic „Jean Monnet”